DOMINATÓR, -OÁRE, dominatori, -oare, adj. (Rar) Dominant; căruia îi place să domine, să se impună. – Din fr. dominateur, lat. dominator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care domină; care exprimă dominare. /<fr. dominateur, lat. dominator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMINATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Dominant. [Cf. fr. dominateur, lat. dominator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMINATÓR, -OÁRE adj. dominant. (< fr. dominateur, lat. dominator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dominatór adj. m., pl. dominatóri; f. sg. și pl. dominatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dominatór, -oáre adj. (lat. domĭnator). Dominant, domnitor, guvernator: imperiu roman ajunsese dominator peste tot basinu Mediteraneĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink