DOLÍNĂ, doline, s. f. Depresiune în formă de pâlnie, formată prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile. – Din scr. dolina. Cf. fr. doline.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLÍNĂ ~e f. Adâncitură de teren cu aspect de pâlnie, rezultată din dizolvarea rocilor solubile de la suprafață. /<sb. dolina
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLÍNĂ s. f. relief carstic, cu aspect de pâlnie, format prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile. (< fr. doline)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dolínă s. f., g.-d. art. dolínei; pl. dolíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dolínă f., pl. e (germ. doline, d. sîrb. nsl. dolina, bg. rus. dolina, vale. V. dolie 1). Geogr. Adîncătură de firma uneĭ pîlniĭ în stîncile calcaroase (ca’n Corso și’n podișu Mehedințuluĭ. – Ca cuv. pop. în Ban. dólină (pl. ĭ). vălcea, vine din sb. V. ponor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink