DOLIHOCEFÁL, -Ă, dolihocefali, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are craniul alungit din față către spate; (despre craniu) alungit din față către spate. [Var.: dolicocefál, -ă adj.] – Din fr. dolichocéphale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLIHOCEFÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre craniu) Care este alungit din față către spate. 2) (despre persoane) Care are craniul cu această formă. /<fr. dolicocéphale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLIHOCEFÁL, -Ă adj., s.m. și f. (Om) cu craniul lunguieț, (mult) alungit. [Var. dolicocefal, -ă adj., s.m.f. / < fr. dolichocéphale, cf. gr. dolichos – alungit, kephale – cap].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLIHOCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (om) cu craniul lung și îngust. (< fr. dolichocéphale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dolihocefál adj. m., pl. dolihocefáli; f. sg. dolihocefálă, pl. dolihocefále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dolihocéfal și -ál, -ă adj. (vgr. dolihós, lung și -cefal ca în a-cefal). Anat. Care are craniu pe un sfert maĭ lung (de la frunte la de cît lat (de la o tîmplă la alta). V. brachicefal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink