DOLÉNT, -Ă adj. (Rar) Plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. [Cf. fr. dolent, it. dolente, lat. dolens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLÉNT, -Ă adj. plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. (< fr. dolent, lat. dolens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dolént adj. m., pl. dolénți; f. sg. doléntă, pl. dolénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink