DOLEÁNȚĂ, doleanțe, s. f. Dorință, cerere, plângere (expusă în scris sau oral). [Pr.: -le-an-] – Din fr. doléance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLEÁNȚĂ ~e f. 1) Stare sufletească a celui care dorește ceva; dorință. 2) mai ales la pl. Cerințe exprimate în mod oficial; deziderat. [Sil. -le-an-] /<fr. doleance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLEÁNȚĂ s.f. Dorință exprimată printr-o cerere; deziderat. ♦ Plângere; reclamație. [Pron. -le-an-. / < fr. doléance, cf. lat. dolere – a se plânge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLEÁNȚĂ s. f. plângere, dorință exprimată printr-o cerere; deziderat. (< fr. doléance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLEÁNȚĂ s. 1. v. dorință. 2. v. rugăminte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doleánță s. f. (sil. -le-an-), g.-d. art. doleánței; pl. doleánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* doleánță (ea 2 silabe) f., pl. e (fr. doléance, d. doliant, part. prez. d. douloir, care e lat. dolére, rom. durere. V. condoleanță). Plîngere, reclamațiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink