DÓLDORA adj. invar., adv. (Umplut, plin, îndesat etc.) peste măsură, până la refuz. – Din tc. doldur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓLDORA adj. invar. 1) Care este plin peste măsură; umplut până la refuz; arhiplin. 2) (urmat de determinări cu prepoziția de) Care are o cantitate sau un număr mare (de ceva). Copac ~ de mere. /<turc. doldur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓLDORA adj. invar. încărcat, îndesat, înțesat, plin, ticsit. (~ de ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóldora adj. – Umflat, îndesat, umplut, plin. Tc. doldur (Șeineanu, II, 160; Lokotsch 531). – Der. doldora (var. doldori, îndoldora), vb. (a umple, a îndesa), cf. tc. doldurmak „a umple.”
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dóldora adj. invar.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóldora și dórdora adv. (turc. dóldur, plin). Vest. Fam. Țoașcă, unflat, foarte plin: burdufu dordora de apă (ChN. I, 214), cu punga doldora de banĭ. – Est. Rar. dóldură (Hogaș VR. 1909, 8, 235). Și doldúră: a curge doldúră, a curge vîjoĭ (șiroĭ), mult și neîntrerupt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doldoréz și -résc V. îndoldorez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îndoldoréz v. tr. Munt. Fam. Fac doldora, umplu de tot: a îndoldora punga cu banĭ, stomahu [!] cu mîncare. Îmbrac cu prea multe haĭne, încotoșmănez. – Și doldoréz și -resc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink