DOL, doluri, s. n. (Jur.) Acțiune făcută cu rea-credință, cu viclenie, pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă într-un contract. – Din fr. dol, lat. dolus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de florin_mihut | Semnalează o greșeală | Permalink

DOL ~uri n. Acțiune frauduloasă întreprinsă cu scopul de a determina pe cineva să săvârșească un act juridic dubios. /<fr. dol, lat. dolus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOL s.m. Câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. [< engl. doll].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOL s.n. (Jur.) Orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract care este în defavoarea lui. [< lat. dolus, cf. fr. dol].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOL¹ s. n. (jur.) orice mijloc viclean folosit pentru a determina pe cineva să încheie un contract în defavoarea lui. (< fr. dol, lat. dolus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DOL² s. m. câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul. (< engl. doll)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DOL s. (JUR.) viclenie, rea-credință. (Condamnat pentru ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dol s. n., pl. dóluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dol n., pl. urĭ (lat. dolus). Jur. Fraudă, înșelăcĭune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink