DOJENITÓR, -OÁRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește; care exprimă un reproș, o imputare, o nemulțumire. – Dojeni + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOJENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dojenește; care exprimă o dojană; mustrător. Ton ~. Privire ~oare. /a dojeni + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOJENITÓR adj. v. mustrător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dojenitór adj. m., pl. dojenitóri; f. sg. și pl. dojenitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink