3 definiții pentru doici, doicire   conjugări / declinări

A DOICÍ ~ésc intranz. reg. A fi doică. [Sil. doi-ci] /Din doică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOICÍ, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. – Din doică.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

doĭcésc v. intr. (d. doĭcă). Vest. A funcționa ca o doĭcă. V. tr. A îngriji un copil după alăptare, a-l dădăcĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink