DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOGOREÁLĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dogoreálă s. f., g.-d. art. dogorélii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dogoreálă f., pl. elĭ. Dogoare, acțiunea de a dogori.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a fi în dogoreală expr. (intl.) a fi căutat de poliție.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink