DOCÉNT, docenți, s. m. 1. (În alte țări) Grad didactic onorific în învățământul superior, corespunzând de obicei aceluia de conferențiar; persoană care are acest grad. 2. (În țara noastră; de obicei în sintagma doctor docent) Titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate valoroasă; persoană care are acest titlu. – Din germ. Dozent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCÉNT ~ți m. 1) Grad didactic în învățământul superior, care precede imediat pe cel de profesor. ◊ Doctor ~ titlu științific acordat doctorilor în științe care s-au distins printr-o activitate deosebită. 2) Persoană cu acest grad didactic. /<germ. Dozent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCÉNT s.m. 1. (În trecut) Profesor universitar neretribuit, la al cărui curs studenții nu erau obligați să dea examen. 2. Titlu în învățământul superior acordat de o facultate unui doctor în științe pentru merite științifice; posesorul unui asemenea titlu. [< germ. Dozent, it. docente, cf. lat. docens < docere – a învăța].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCÉNT s. m. grad didactic în învățământul superior corespunzător celui de conferențiar universitar. (< germ. Dozent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

docént s. m., pl. docénți, abr. doc.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* docént, -ă s. (lat. dócens, -éntis, d. dócere, a învăța pe altu. V. doctor). Profesor universitar de un grad maĭ mic și fără salar, obișnuit maĭ ales în țările germane.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink