DOBITOCÉȘTE adv. Ca dobitoacele; prostește; fără bun-simț. – Dobitoc + suf. -ește.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOBITOCÉȘTE adv. 1) În felul dobitoacelor; ca dobitoacele. 2) fig. Ca proștii; prostește. /dobitoc + suf. ~este
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOBITOCÉȘTE adv. v. prostește.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dobitocéște adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dobitocéște adv. Ca dobitocu: a bea dobitocește. Fam. Excesiv, grozav: acolo era dobitocește de bine!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink