DIZARMONÍE s.f. (Liv.) Lipsă de armonie, discordanță. [Gen. -iei. / < it. disarmonia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIZARMONÍE s. f. 1. lipsă de armonie, discordanță. 2. (psihiatr.) tip de personalitate caracterizat printr-un dezechilibru net, cu dificultăți de adaptare. (< fr. dysharmonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink