DIVIZÍBIL, -Ă, divizibili, -e, adj. Care se poate diviza. ♦ Spec. (Despre numere întregi, polinoame etc.) Care se împarte exact (fără rest) cu alt număr, polinom etc. – Din fr. divisible, lat. divisibilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÍBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi divizat. /<fr. divisible, lat. divisibilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÍBIL, -Ă adj. Care se poate diviza. ♦ (Mat.; despre numere) Care poate fi împărțit exact cu un număr. [Cf. fr. divisible, lat. divisibilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÍBIL, -Ă adj. care se poate diviza. ◊ (mat.) care prezintă divizibilitate. (< fr. divisible, lat. divisibilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Divizibil ≠ indivizibil, nedivizibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

divizíbil adj. m., pl. divizíbili; f. sg. divizíbilă, pl. divizíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* divizíbil, -ă adj. (lat. divizibilis). Care se poate divide.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink