DIVIZÁRE, divizări, s. f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei. – V. diviza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei; diviziune. [< diviza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVIZÁRE s. 1. v. împărțire. 2. v. descompunere. 3. v. fisiune.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
divizáre s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. (Spec.) A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. (Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DIVIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE DIVIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVIZÁ vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVIZÁ vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVIZÁ vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fisiona.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
divizá vb., ind. prez. 1 sg. divizéz, 3 sg. și pl. divizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
* divizéz v. tr. (fr. diviser, it. divisare, d. lat. dividere, divisum. V. individ, vid). Împart. Despart. – Rar și divid a divide fără participiŭ (lat. divido, dividere).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVIZÁRE (‹ diviza) s. f. Acțiunea, faptul de a diviza. ♦ Modalitate de reorganizare a persoanelor juridice. D. poate fi totală, când persoana juridică astfel reorganizată își încetează existența, întregul ei patrimoniu fiind transmis la două sau mai multe alte persoane juridice existențe sau care iau astfel ființă; d. este parțială, când din patrimoniul unei persoane juridice (care nu-și încetează existența) se desprinde o parte ce se transmite, cu titlu universal, uneia sau mai multor alte persoane juridice existente sau care iau astfel ființă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink