DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. (Spec.) A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. (Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DIVIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DIVIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÁ vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÁ vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVIZÁ vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fisiona.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

divizá vb., ind. prez. 1 sg. divizéz, 3 sg. și pl. divizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVÍZ, -Ă adj. Împărțit (între moștenitori). [Cf. fr. divis, lat. divisus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVÍZ, -Ă adj. împărțit (între moștenitori). (< fr. divis, lat. divisus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

divíz adj. m., pl. divízi; f. sg. divíză, pl. divíze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* divizéz v. tr. (fr. diviser, it. divisare, d. lat. dividere, divisum. V. individ, vid). Împart. Despart. – Rar și divid a divide fără participiŭ (lat. divido, dividere).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink