DIVINÁȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Dar, putere a unor persoane de a desluși și lucruri ascunse, neștiute și mai ales viitorul. [Var.: (înv.) devináție s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVINÁȚIE ~i f. livr. 1) Putere magică de a ghici viitorul. 2) Prezicere a viitorului prin practici superstițioase. [Art. divinația; G.-D. divinației; Sil. -ți-e] /<fr. divination, lat. divinatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVINÁȚIE s.f. (Liv.) Pretinsă putere de a prezice viitorul. [Gen. -iei, var. devinație s.f. / cf. fr. divination, lat. divinatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIVINÁȚIE s. f. pretinsă putere de a prezice viitorul. (< fr. divination, lat. divinatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

divináție s. f. (sil. -ți-e), art. divináția (sil. -ți-a), g.-d. art. divináției; pl. divináții, art. divináțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* divinațiúne f. (lat. divinatio, -ónis). Rar. Gîcire. – Și -áție. V. farmec.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

divináție, divinații s. f. Arta de a descifra necunoscutul și a ghici viitorul, prezentul și trecutul prin practici spiritiste (oniromanție, meteoromanție, dendromanție, astromanție etc.). [Var.: devináție s. f.] – Din fr. divination, lat. divinatio, -onis.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink