DIVÍ vb. v. cruci, minuna, mira, nedumeri, uimi, ului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIV, -Ă adj. (Rar) Divin. // s.m. Duh rău în mitologia musulmană. [< lat. divus, cf. fr. dive].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) div n., pl. urĭ (vsl. rus. divŭ, minune). L.V. În divurĭ, în chipurĭ, în foarte multe felurĭ. V. divă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

2)* div, -ă adj. (lat. divus). Divin, sfînt. S.m. Titlu dat împăraților romanĭ după moarte: divu Traĭan. S.f., pl. e (it. diva). Cîntăreață celebră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

divésc v. intr. și mă divésc v. refl. (vsl. diviti sen). L.V. Mă mir.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink