DIVERTISMÉNT, divertismente, s. n. 1. Petrecere ușoară, agreabilă și de scurtă durată; distracție, amuzament. 2. Compoziție muzicală instrumentală cu caracter distractiv. ♦ Suită pentru un instrument sau pentru orchestră, alcătuită dintr-o serie de piese cu caracter diferit. ♦ Interludiu de dans, de muzică, de cântece vocale. – Din fr. divertissement.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVERTISMÉNT ~e n. 1) Petrecere plăcută a timpului (de scurtă durată); distracție; amuzament; agrement. 2) Compoziție muzicală instrumentală cu caracter distractiv. 3) Suită muzicală, alcătuită dintr-o serie de bucăți muzicale cu caracter distractiv și variat. /<fr. divertissement
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVERTISMÉNT s.n. 1. Recreare plăcută și amuzantă; distracție. ♦ Episod distractiv, alcătuit din dansuri și arii, introdus în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 2. (Muz.) Piesă instrumentală alcătuită din mai multe părți succesive, cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ♦ Suită ușoară de bucăți muzicale. ♦ Secțiunea a doua a unei fugi. ♦ Suită de diferite dansuri. [< fr. divertissement, it. divertismento].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVERTISMÉNT s. n. 1. recreare plăcută și amuzantă; distracție. 2. episod distractiv, compus din dansuri și arii, în teatrul din sec. XVII-XVIII; mică piesă scrisă pentru teatrul de societate. 3. (muz.) suită de piese instrumentale cu caracter diferit, asemănătoare cu partita, serenada etc. ◊ piesă cu caracter zglobiu, fantezist, capricios, amuzant. ◊ secțiune a fugii constând dintr-o alternare liberă a expozițiilor și interludiilor. 4. concert de estradă cu conținut variat. 5. suită de diferite dansuri. (< fr. divertissement)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIVERTISMÉNT s. 1. v. distracție. 2. v. interludiu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
divertismént s. n., pl. divertisménte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
divertisment (it. divertismento; fr. divertissement) 1. Compoziție (I) instrumentală în genul unei suite*, alcătuită din piese de obicei scurte, având adesea mișcări [tempo (2)-uri] de dans*. D. a apărut în a doua jumătate a sec. 18, ca înlocuitor al partitei*. D. a constituit un gen preferat al manifestărilor în aer liber, mai ales la Viena (Haydn a compus 66 d., Mozart 21), fiind o muzică recreativă. Genuri înrudite cu d.: serenada*, casațiunea*. Sin. (actual): potpouriu*. 2. Titlu atribuit de compozitorii contemporani anumitor lucrări de ținută gravă, dar cu o formă liberă (ex. Bartók, Divertimento; Capoianu, D. pentru orch. de coarde și două cl.). 3. Interludiu (3); sin.: episod. 4. Denumire utilizată de unii autori pentru întreaga parte de dezvoltare* a fugii*. Începe după încheierea expoziției*, având o extensiune aproximativ de două ori mai mare decât aceasta. Constă din expuneri ale temei* în diferite tonalități (2), legate între ele prin episoade de dimensiuni variabile.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
spectácol-divertismént s.n. Spectacol ușor, de varietăți ◊ „Am impresia că va fi un «spectacol-divertisment».” Cont. 31 X 69 p. 4. ◊ „Dar se pare că acest adevăr a fost uitat chiar de libretist, principalul autor al spectacolului-divertisment.” Sc. 4 IV 75 p. 4 (din spectacol + divertisment)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink