DIURNÁL s.n. 1. Carte care cuprinde rugăciunile de zi (la catolici). 2. Povestire a faptelor zilnice, povestire zi de zi a faptelor. [Pron. di-ur-, pl. -le. / < fr. diurnal, cf. lat.t. diurnale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIURNÁL s. n. 1. carte care cuprinde rugăciunile de zi (la catolici). 2. povestire de zi cu zi a faptelor. (< fr. diurnal, lat. diurnalis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diurnál s. n. (sil. di-ur-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diurnál, -ă adj. (lat. diurnalis = diurnus. V. jurnal). Diurn, de zi: repaus diurnal. Acte diurnale, la Romanĭ un fel de ziar oficial, instituit de Cezar. S.n., pl. e La catolicĭ, carte de rugăciunĭ care conține oficiu fie-căreĭ zile.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink