DIURÉTIC, -Ă, diuretici, -ce, adj., s. n. (Medicament, ceai etc.) care produce sau mărește diureza. [Pr.: -di-u-] – Din fr. diurétique, lat. diureticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIURÉTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre substanțe, medicamente etc.) Care produce diureză; producător de diureză. [Sil. di-u-] /<fr. diurétique, lat. diureticus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIURÉTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care activează secreția urinară. [Pron. di-u-. / < fr. diurétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIURÉTIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care activează secreția urinară. (< fr. diurétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diurétic adj. m. (sil. di-u-), pl. duirétici; f. sg. diurétică, pl. diurétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diurétic s. n. (sil. di-u-), pl. diurétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diurétic, -ă adj. (vgr. diuretikós). Fiziol. Care provoacă urinarea. Sn., pl. e. Berea e un diuretic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink