DITIRÁMB, ditirambi, s. m. 1. (La vechii greci și la romani) Poem liric în onoarea lui Bachus; p. ext. poem liric caracterizat prin inspirație entuziastă. 2. Fig. Elogiu exagerat, în termeni bombastici, adus cuiva. – Din fr. dithyrambe, lat. dithyrambus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DITIRÁMB ~i m. 1) Poem liric antic, dedicat zeului Dionisos și recitat la serbările dionisiace. 2) Laudă exagerată adusă cuiva; elogiu emfatic; panegiric. /<fr. dithyrambe, lat. dithyrambus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DITIRÁMB s.m. Poem liric dedicat zeului Dionysos; (p. ext.) poem liric entuziast. ♦ (Fig.) Elogiu exagerat adus unei persoane. [Cf. fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dithyrambos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DITIRÁMB s. m. 1. (ant.) cântec în onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificării unei victime, menit să producă extazul colectiv cu ajutorul unor mișcări ritmice și prin aclamații rituale. 2. poem liric pe un ton entuziast. 3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva. (< fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ditirámb s. m., pl. ditirámbi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* ditirámb n., pl. e și urĭ. (lat. dithyrámbus, d. vgr. dithýrambos). Un fel de cîntec liturgic în onoarea luĭ Bacu (zeu vinuluĭ) la Grecĭ și Romanĭ. Poezie lirică plină de entuziazm, diferită de odă pin strofele eĭ neregulare. Fig. Laudă exagerată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ditiramb (‹ gr. διθύραμβος [dithyrambos] „de două ori născut [din Semele și din coapsa lui Zeus]”, epitet al lui Dionysos). Cuvânt de origine, probabil, frigică. La vechii greci, într-o primă fază, a fost un cântec coral dansat în cinstea zeului Dionysos. Ulterior (începând să se detașeze soliști), genul capătând cu timpul un anumit caracter dramatic. Acompaniamentul era asigurat de unul sau mai mulți auleți (v. aulos). A contribuit la nașterea tragediei*.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink