DISUASÍV, -Ă adj. (Despre argumente) Care determină schimbarea unei hotărâri. [< fr. dissuasif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISUASÍV, -Ă adj. (despre argumente) care face pe cineva să-și schimbe hotărârea. (< fr. dissuasif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disuasív adj. m. (sil. -su-a-), pl. disuasívi; f. sg. disuasívă, pl. disuasíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink