A DISUADÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A sfătui să renunțe (la o intenție); a deconsilia. /<fr. dissuader, lat. dissuadere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISUADÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A abate pe cineva de la o hotărâre. [Pron. -su-a-. / < fr. dissuader].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISUADÁ vb. tr. a abate pe cineva de la o hotărâre. (< fr. dissuader)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disuadá vb. (sil. -su-a-), ind. prez. 3 sg. disuadeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disuadéz v. tr. (fr. dissuader, d. lat. dissuadére). Desfătuĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink