DISTRUCTIVITÁTE s. f. înclinație patologică spre distrugere. (< distructiv + -itate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

distructivitáte s. f., g.-d. art. distructivității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

destructivitáte f. (d. destructiv; fr. destructivité). Aplicațiune, dispozițiune spre distrugere: criminaliĭ aŭ pe eĭ semnele distructivitățiĭ. – Și di-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink