DISTRÁT, -Ă, distrați, -te, adj. Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui, care se gândește în altă parte, la altceva. – V. distra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DISTRA și A SE DISTRA. 2) Care nu este atent la ceea ce se petrece în jurul său; cu gândul în altă parte; absent. /v. a (se) distra
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁT, -Ă adj. Cu gândul aiurea; neatent. [< distra].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁT, -Ă adj. cu gândul aiurea; neatent. (< distra)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁT adj. absent, neatent, (Mold.) uitit, (fig.) căscat, împrăștiat. (Un om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Distrat ≠ atent, concentrat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* distrát, -ă adj. (d. distrez). Neatent. Amuzat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁ, distrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A petrece sau a face pe cineva să-și petreacă timpul în mod agreabil; a (se) înveseli, a (se) amuza. 2. Tranz. (Rar) A distrage. – Din fr. distraire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DISTRÁ ~éz tranz. 1) A face să se distreze; a înveseli; a amuza. 2) rar A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distrage. /<fr. distraire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DISTRÁ mă ~éz intranz. A consuma timpul în distracții; a se deda plăcerilor lumești; a petrece; a se veseli; a se desfăta; a se amuza. /<fr. distraire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁ vb. I. tr. A îndepărta atenția cuiva de la ceva care îl obosește sau îl obsedează. ♦ tr., refl. A petrece sau a face să petreacă, a (se) destinde, a (se) amuza. [< fr. distraire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁ vb. I. tr. a petrece, a face pe cineva să folosească timpul în mod plăcut. II. tr., refl. a petrece, a (se) destinde, a (se) amuza. (< fr. distraire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁ vb. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se înveseli, a petrece, a râde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a (se) libovi. (Beau și se ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se distra ≠ a se plictisi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

distrá (-éz, -át), vb. – A distrage, a amuza. – Var. (înv.) distrage. Fr. distraire, var. adaptată conjugării vb. a trage. – Der. distractiv, adj.; distracți(un)e, s. f.; distrat (var. înv. distras), adj., din fr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

distrá vb., ind. prez. 1 sg. distréz, 3 sg. și pl. distreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* distréz v. tr. (fr. dis-traire, d. lat. dis-tráhere). Distrag, fac neatent. Amuzez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink