DISTRÁGERE s. f. (Rar) Acțiunea de a distrage. – V. distrage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁGERE s.f. (Rar) Acțiunea de a distrage. [< distrage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

distrágere s. f., g.-d. art. distrágerii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DISTRÁGE distrág tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<fr. distraire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁGE vb. A abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrág, perf.s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁGE vb. tr. a abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. (după fr. distraire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁGE vb. v. abate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRÁGE vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

distráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrág; part. distrás
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* distrág, -strás, a -tráge v. tr. (dis- și trag, după fr. dis-traire, lat. dis-tráhere). Fac să nu fiĭ atent, distrez: huĭetu de afară îĭ distrage pe elevĭ, distrage atențiunea elevilor. Rar. Distrez, amuz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink