DISTRACTÍV, -Ă, distractivi, -e, adj. Care distrează (1); plăcut, amuzant. – Din distracție (după atracție – atractiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRACTÍV ~ă (~i, ~e) Care distrează. Joc~. /Din distracție
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRACTÍV, -Ă adj. Plăcut, amuzant. [< distracție + -iv].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRACTÍV, -Ă adj. care distrează; plăcut, amuzant. (< distracț/ie/ + -iv)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTRACTÍV adj. v. agreabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Distractiv ≠ plicticos, plictisitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

distractív adj. m., pl. distractívi; f. sg. distractívă, pl. distractíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* distractív, -ă adj. (lat. distractus, distras). Propriŭ a distrage: carte distractivă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink