DISTONÁNȚĂ, distonanțe, s. f. Faptul de a distona, caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. -anță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTONÁNȚĂ ~e f. 1) Stare distonantă; lipsă de armonie. 2) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care distonează din punct de vedere al armoniei muzicale; discordanță; disonanță. /a distona + suf. ~anță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTONÁNȚĂ s. f. discordanță (1), dezacord. (< distona + -anță)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTONÁNȚĂ s. v. nepotrivire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

distonánță s. f., g.-d. art. distonánței; pl. distonánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink