DISTÁNT, -Ă, distanți, -te, adj. (Despre oameni) Care este de o politețe rece și puțin comunicativă în relațiile cu ceilalți, care este rezervat; (despre atitudinea, manifestările oamenilor) care exprimă, trădează pe omul distant. – Din fr. distant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÁNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care ține la distanță pe cei din jur, afișând un aer de superioritate. /<fr. distant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÁNT, -Ă adj. Rece, rezervat, necomunicativ, bățos. [< fr. distant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÁNT, -Ă adj. (despre oameni sau comportamentul lor) rece, rezervat, necomunicativ. (< fr. distant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISTÁNT adj. neprietenos, nesociabil, rezervat, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

distánt adj. m., pl. distánți; f. sg. distántă, pl. distánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* distánt, -ă adj. (lat. distans, -ántis, d. dis-stare, a fi la distanță). Depărtat, care e la distanță: toate punctele circumferințeĭ îs egal distante de centru (echidistante).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink