DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -ce, adj. Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de dispepsie. – Din fr. dyspeptique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISPÉPTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dispepsie; propriu dispepsiei. 3) și substantival Care suferă de dispepsie; bolnav de dispepsie. Pacient ~. /<fr. dispeptique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISPÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dispepsie. [< fr. dyspeptique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISPÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de dispepsie. (< fr. dyspeptique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dispéptic adj. m., pl. dispéptici; f. sg. dispéptică, pl. dispéptice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dispéptic, -ă adj. și s. (d. vgr. dýspeptos, greŭ de mistuit). Care nu poate mistuĭ bine. V. digestibil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink