DISOREXÍE s.f. (Med.) Perturbare a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / < fr. dysorexie, cf. gr. dys – dificil, orexis – poftă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOREXÍE s. f. perturbare a poftei de mâncare; inapetență. (< fr. dysorexie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink