DISODÍL s. n. rocă sedimentară caustobiolită, șistoasă, din încarbonizarea nămolurilor sapropelice. (< germ. Dysodil)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
disodíl adj. m., pl. disodíli; f. sg. disodílă, pl. disodíle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
disodíl s. n., pl. disodíle
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
disodil, (engl.= dysodile) rocă sedimentară pelitică, de compoziție marnoasă sau argiloasă, bogată în substanțe bituminoase; pe supr. de stratificație se întâlnesc frecvent urme de schelete de pești, eflorescențe de sulf și rozete de gips. D. se consideră ca rocă „mamă” de petrol. În România, apare în asociațiile de fliș de vârstă oligocenă din C. Orient. Sin. șist disodilic.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink