DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOCIATÍV ~ă (~i, ~e) Care disociază. /v. a disocia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOCIATÍV, -Ă adj. Care disociază. [< disocia + -(t)iv].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOCIATÍV, -Ă adj. care disociază. (< disocia + -/t/iv)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Disociativ ≠ asociativ
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

disociatív adj. → sociativ
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink