DISOCIÁBIL, -Ă, disociabili, -e, adj. Care poate fi disociat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dissociable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOCIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi disociat. [Sil. -ci-a-] /<fr. dissociable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOCIÁBIL, -Ă adj. Care se poate disocia. [Cf. fr. dissociable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOCIÁBIL, -Ă adj. care poate fi disociat. (< fr. dissociable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disociábil adj. → sociabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink