DISOCIÁȚIE, disociații, s. f. Disociere. ♦ Rezultatul unei disocieri. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dissociation, lat. dissociatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOCIÁȚIE s.f. 1. Descompunere a moleculelor în atomi sau în grupuri de atomi; disociere. 2. Facultatea de separare, de despărțire, de a face disocieri. [Pron. -ci-a-, gen. -iei, var. disociațiune s.f. / cf. fr. dissociation, lat. dissociatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOCIÁȚIE s. f. disociere. ◊ rezultatul unei disocieri. (< fr. dissociation, lat. dissociatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISOCIÁȚIE s. v. disociere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Disociație ≠ asociație
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

disociáție s. f. (sil. -ci-a-ți-e), art. disociáția (sil. -ți-a), g.-d. art. disociáției; pl. disociáții, art. disociáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink