DISLALÍE s. f. (Med.) Greutate în pronunțarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISLALÍE f. med. Stare patologică care se manifestă prin greutatea de a articula cuvintele. [Art. dislalia; G.-D. dislaliei; Sil. -li-e] /<fr. dyslalie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISLALÍE s.f. (Med.) Greutate în articularea cuvintelor. [< fr. dyslalie, cf. gr. dys – dificil, lalein – a vorbi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISLALÍE s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformații sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dislalíe s. f., art. dislalía, g.-d. dislalíi, art. dislalíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink