DISFONÍE, disfonii, s. f. (Med.) Alterare a vocii datorită unor leziuni ale coardelor vocale, ale nervilor laringieni sau ale unor centri nervoși superiori. – Din fr. dysphonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISFONÍE s.f. Tulburare a vorbirii fie prin alterarea unor centri nervoși, fie prin rănirea aparatului fonator. ♦ Modificare a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. [Gen. -iei. / < fr. dysphonie, cf. gr. dys – dificil, phone – sunet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISFONÍE s. f. modificare (temporară) a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. (< fr. dysphonie, gr. dysphonia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISFONÍE s. v. răgușeală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

disfoníe s. f. (sil. mf. dis-) → fonie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink