DISENTIMÉNT s.n. (Rar) Deosebire de sentimente, de opinii. [< fr. dissentiment, cf. lat. disentire – a fi în dezacord].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISENTIMÉNT s. n. deosebire de sentimente, de opinii; neînțelegere. (< fr. dissentiment)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disentimént s. n. → sentiment
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disentimént n., pl. e (fr. dissentiment). Diferență de sentimente. Supărare: acest discurs a produs un mare disentiment în public.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink