DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DISECÁ diséc tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disecții; a diviza prin tăiere în părți componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minuțios (pentru a descoperi proprietățile ascunse). /<fr. disséquer, lat. dissecare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISECÁ vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

disecá vb., ind. prez. 1 sg. diséc, 3 sg. și pl. disécă; conj. prez. 3 sg. și pl. diséce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diséc, a -á v. tr. (#fr.# dissequer, lat. dis-seco, -secáre, -sectum, taĭ, desfac tăind. – Disec, diseacă și disecă). Fac anatomia unuĭ animal, uneĭ plante. #Fig.# Cercetez atent: a diseca o carte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink