DISÉCȚIE, disecții, s. f. Deschidere a unui organism, urmată de separarea și analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare. – Din fr. dissection, lat. dissectio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISÉCȚIE ~i f. Deschidere sau secționare prin mijloace chirurgicale a unui corp sau a unor părți ale lui, în scopul studierii lor anatomice sau pentru a efectua o operație. [Art. disecția; G.-D. disecției; Sil. -ți-e] /<fr. dissection, lat. dissectio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISÉCȚIE s.f. Disecare; cercetare a organelor disecate. [Gen. -iei. / cf. fr. dissection, lat. dissectio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISÉCȚIE s. f. deschidere chirurgicală a unui organism, separând diferitele lui componente pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. (< fr. dissection, lat. dissectio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DISÉCȚIE s. (ANAT.) disecare. (~ unui organ.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

disécție s. f. (sil. -ți-e), art. disécția (sil. -ți-a), g.-d. art. disécției; pl. disécții, art. disécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disecțiúne f. (lat. dis-séctio, -ónis. V. secțiune). Acțiunea de a diseca. Fig. Cercetare minuțioasă. – Și -écție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink