DISCURSIVITÁTE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.: însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. – Discursiv + suf. -itate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCURSIVITÁTE f. Caracter discursiv. [Art. discursivitatea; G.-D. discursivității] /discursiv + suf. ~itate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCURSIVITÁTE s.f. Caracterul discursiv al unei idei. ♦ (Rar) Întindere, extindere exagerată (în vorbire, în stil). [Cf. fr. discursivité, it. discorsività].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCURSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi discursiv; caracterul discursiv al unei idei, expuneri, fraze. ◊ (rar) diluare (a vorbirii, a stilului). (< fr. discursivité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

discursivitáte s. f., g.-d. art. discursivității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink