DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin raționament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operații preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. 3. Care nu se supune unei continuități riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCURSÍV ~ă (~i, ~e) Care se bazează pe raționament logic; dedus pe baza unei serii de judecăți succesive. Cunoaștere ~ă. /<fr. discursif, lat. discursivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCURSÍV, -Ă adj. Care trece de la o idee la alta prin raționament. ♦ Care ține de o controversă, de o discuție. ♦ (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăștie. ♦ (Făcut) prin discursuri; declarativ. [Cf. fr. discursif, it. discorsivo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCURSÍV, -Ă adj. 1. (despre cunoaștere, gândire) care deduce o idee din alta prin raționament. 2. (despre memorie) care se dispersează. ◊ care nu se supune unei continuități riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

discursív (care deduce o idee din alta prin raționament) adj. m., pl. discursívi; f. sg. discursívă, pl. discursíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink