DISCIPLINÁBIL, -Ă, disciplinabili, -e, adj. Care poate fi disciplinat. – Disciplina + suf. -bil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCIPLINÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi disciplinat. /a disciplina + suf. ~bil
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCIPLINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi disciplinat; docil. [Cf. fr. disciplinable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DISCIPLINÁBIL, -Ă adj. care poate fi disciplinat; docil. (< fr. disciplinable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

disciplinábil adj. m., pl. disciplinábili; f. sg. disciplinábilă, pl. disciplinábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* disciplinábil, -ă adj. (lat. disciplinabilis). Care se poate disciplina.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink