DIRIJÁRE, dirijări, s. f. Acțiunea de a dirija, conducere, îndrumare. – V. dirija.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRIJÁRE s.f. Acțiunea de a dirija și rezultatul ei; conducere. [< dirija].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRIJÁRE s. 1. v. îndreptare. 2. îndrumare, reglare. (~ circulației rutiere.) 3. v. conducere.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dirijáre s. f., g.-d. art. dirijării; pl. dirijări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRIJÁ, dirijéz, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A DIRIJÁ ~éz 1. tranz. 1) (instituții, organizații, colectivități, activități) A îndruma în calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre, coruri etc.) A conduce în calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupația de dirijor. /<fr. diriger
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRIJÁ vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. diriger].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRIJÁ vb. tr. 1. a conduce o orchestră, un cor. 2. a conduce, a îndruma. (< fr. diriger)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRIJÁ vb. 1. v. îndruma. 2. a îndruma, a regla. (~ circulația.) 3. v. conduce. 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o instituție.) 5. v. călăuzi. 6. a îndrepta, a orienta, (livr.) a direcționa, (fig.) a canaliza. (A ~ discuția în sensul dorit.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dirijá vb., ind. prez. 1 sg. dirijéz, 3 sg. și pl. dirijeáză, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dirijéze; ger. dirijând
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
* dirijéz v. tr. (fr. diriger, d. lat. dirigo, dirigere, directum. V. dreg, drept). Conduc, administrez: a dirija o școală, un serviciŭ. Îndrept, îndrumez: îmĭ dirijez pașiĭ spre casă. Fig. Conduc, administrez: a dirija o școală, o fabrică, un serviciŭ. – Barb. de foarte prost gust diriguĭesc (ca și proteguĭesc).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRIJAREA AVIAȚIEI activitate de asigurare a ieșirii avioanelor la ținte pentru executarea unei misiuni de luptă. Dirijarea aviației se realizează prin mijloace radioelectronice și de transmisiuni.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRIJARE AERODINAMICĂ dirijarea unei rachete cu ajutorul aerului care acționează asupra aripioarelor de pe corpul acesteia și care pot căpăta diverse poziții în funcție de direcția de înaintare.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OFIȚER CU DIRIJAREA AVIAȚIEI ȘI INDICAREA OBIECTIVELOR ofițer de aviație trimis în dispozitivul de luptă al unităților mecanizate din primul eșalon, înzestrat cu mijloace de transmitere sol-aer, în scopul dirijării aviației de sprijin asupra obiectivelor inamicului ce urmează a fi nimicite, indicându-le și ușurând descoperirea acestora. Observarea se face direct cu ajutorul indicatorului optic circular al stației de radiolocație, la dispoziția ofițerului, sau prin precedarea formației de avioane de către un avion de cercetare, dirijat prin radiolocație la obiectiv de ofițerul cu dirijarea pe baza indicațiilor din hărțile de lucru ale statelor majore ale unităților mecanizate.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink