DIRIGÍNTE, -Ă, diriginți, -te, s. m. și f. 1. Profesor însărcinat cu dirigenția unei clase de elevi. 2. (În trecut) Director al unei școli primare rurale. 3. Șef al unui oficiu poștal sau vamal. 4. P. restr. Responsabil al unei farmacii. – După fr. dirigeant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRIGÍNTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Profesor care are obligația să supravegheze și să îndrumeze o clasă de elevi; conducător de clasă. 2) înv. Director la o școală primară sătească. 3) Conducător al unui oficiu poștal sau vamal. /<fr. dirigeant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRIGÍNTE, -Ă s.m. și f. 1. Profesor care deține dirigenția unei clase. 2. Șef de oficiu poștal. [< fr. dirigeant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRIGÍNTE, -Ă s. m. f. 1. profesor care răspunde de buna desfășurare a întregului proces de educație și instrucție a elevilor unei clase. 2. șef de oficiu poștal sau vamal ori al unei farmacii. 3. ~ de șantier = supraveghetor al lucrărilor de pe un șantier de construcții. (< fr. dirigeant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dirigínte s. m., pl. dirigínți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dirigíntă s. f., g.-d. art. dirigíntei; pl. dirigínte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

* dirigént, -ă adj. și s. (lat. dirigens, -éntis). Care dirige: clasă dirigentă. Director: dirigentu unuĭ oficiŭ poștal (director e șefu tuturor oficiilor poștale). Dirigentu uneĭ clase, profesor care e însărcinat cu disciplina uneĭ clase. – Fals diriginte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

profésor (-oáră)-diriginte (-ă) s.m.f. (înv.) Profesor care îndeplinește funcția de diriginte ◊ „Faptul că în prezent profesorul-diriginte este și conducătorul detașamentului de pionieri a dus la înlăturarea paralelismului în munca educativă.” Cont. 23 XII 66 p. 9. ◊ „Cunoscând din vreme preferințele tematice ale profesorilor-diriginți și ale elevilor, specialiștii muzeului pregătesc și pun la dispoziția acestora cele necesare desfășurării orelor de dirigenție.” R.l. 20 III 71 p. 2. ◊ „Aflu apoi această împrejurare de la un profesor-diriginte [...]” Sc. 4 IV 81 p. 2 (din profesor + diriginte)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink