DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Înv.) A conduce, a dirija. – Fr. diriger (lat. lit. dirigere).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

* diríg, a -íge v. tr. (lat. dirigo, -igere). Formă maĭ latinizată, fără participiu, îld. dirijez. V. corig.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink