* diríg, a -íge v. tr. (lat. dirigo, -igere). Formă maĭ latinizată, fără participiu, îld. dirijez. V. corig.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Înv.) A conduce, a dirija. – Fr. diriger (lat. lit. dirigere).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

diríg, -ă s.m.f. (lb. arg. al elevilor) Diriginte, dirigintă ◊ „Ce părere are [...] diriga?” Sc. 15 VIII 76 p. 4. ◊ „Între ei [elevii], profesorul este numai proful (sau profa), diriginta este diriga sau dirigul evident pornind de la abrevieri.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „[...] diriga a respins cu fermitate această ipoteză [...]” Caț. 20/95 p. 6 (abreviere din dirig[inte], dirig[intă]; VRC 279, Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

dirig, -ă, dirigi, -e s. m., s. f. (șc.) diriginte.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink