DIRECȚIONÁL, -Ă, direcționali, -e, adj. Care arată direcția; care emite într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionnel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRECȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de o anumită direcție; propriu unei direcții. [Sil. -ți-o-] /<fr. directionnel
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care arată direcția. ♦ (Despre antene) Care emite într-o singură direcție. [Pron. -ți-o. / cf. fr. directionnel].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRECȚIONÁL, -Ă adj. care orientează, care arată direcția. ◊ (despre radio) care emite pe un fascicul puțin divergent; directiv. ♦ antenă ~ă = antenă de emisie sau recepție dotată cu directivitate. (< fr. directionnel)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIRECȚIONÁL adj. (FIZ.) directiv. (Raze ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
direcționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. direcționáli; f. sg. direcționálă, pl. direcționále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink