DIÓIC, -Ă, dioici, -ce, adj. (Despre plante unisexuate) Care are florile mascule și femele pe indivizi deosebiți ai aceleiași specii. [Pr.: di-o-ic] – Din fr. dioïque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÓIC ~că (~ci, ~ce) (despre plante unisexuate) Care are florile mascule și femele pe tulpini diferite ale aceleiași specii. [Sil. di-o-ic] /<fr. dioïque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÓIC, -Ă adj. (Despre plante unisexuate; op. monoic) Care are organele sexuale situate pe indivizi deosebiți ai aceleiași specii. [Pron. di-o-ic. / < fr. dioïque, cf. gr. dis – de două ori, oikos – casă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÓIC, -Ă adj. (despre plante unisexuate) la care organele mascule și femele sunt separate pe indivizi diferiți. (< fr. dioïque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dióic adj. m. (sil. di-o-), pl. dióici; f. sg. dióică, pl. dióice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dióic, -ă adj. (V. monoic). Bot. La care florile masculine-s separate de cele feminine, ca la bostan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink